învegheá vb. I refl. (reg.) a băga de seamă, a lua aminte, a se păzi, a se învăța minte, a se cuminți. Vezi definitia »

TÂNJEÁ, tânjele, s. f. Tânjală. – Din tânjeli (pl. lui tânjală). Vezi definitia »

CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee. Vezi definitia »

buchereá adj. f. – (Oaie) cu lînă lungă și fină. – Origine necunoscută. Este puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 442, din gr. βούϰραιρος. Vezi definitia »

umilirea cea de bunăvoie pentru păcătoși a Fiului lui Dumnezeu, care s-a întrupat spre mântuirea lor; această întrupare a lui Dumnezeu în om, în scopul mântuirii omului, a însemnat un act de smerenie, determinat, însă, de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omul căzut în păcat și care numai prin jertfa Fiului, ca om, putea fi mântuit. Vezi definitia »