FINITÚDINE s. f. 1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. 2. însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. (< fr. finitude) Vezi definitia »

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. Vezi definitia »

COGESTIÚNE s.f. Gestiune ținută în comun de mai multe persoane. [Cf. fr. cogestion]. Vezi definitia »

DESUETÚDINE s.f. Încetare a respectării sau a exercitării unei legi etc. ◊ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. [Cf. lat. desuetudo, fr. désuétude]. Vezi definitia »

PERSUASIÚNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio]. Vezi definitia »