spicá¹, spic și spichéz, vb. I (înv. și reg.) 1. a spicui, a culege spice. 2. (despre graminee) a înspica. Vezi definitia »

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare. Vezi definitia »

Daca cautati prin „google” cuvantul „INCASTRU”, veti ajunge la un articol al subsemnatului (Viorel Lupea, alias CDV ), in care apare cuvantul incastru (despre care v-am informat acum vreo trei ore in urma...). De altfel, am mai participat la completarea dictionarului Dvs. (DEX) cu cuvantul „IRAT” , sub pseudonimul CDV. Cu multe urari de bine, Viorel Lupea, colaborator la site-ul rebusist www.rebusmania.com , precum si www.rebusonline.com Vezi definitia »

descărcá (descárc, descărcát), vb. – 1. A da jos sau a ușura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăți, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar. – Der. descărcat, s. n. (descărcare); descărcător, s. n. (dispozitiv de descărcare); descărcătură, s. f. (descărcare). Vezi definitia »

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. Vezi definitia »