țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii. Vezi definitia »

SPIRITUALÍST, -Ă adj. Referitor la spiritualism, propriu spiritualismului. // s.m. și f. Adept al spiritualismului. [< fr. spiritualiste]. Vezi definitia »

SEMIANARHÍST, -Ă adj. Care are parțial caracteristicile anarhismului. [Pron. -mi-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »

arést (arésturi), s. n. – 1. Detenție, întemnițare. – 2. Închisoare, temniță. It. arrestare, cu semnificația juridică a fr. arrêter. – Der. aresta, vb.; arestant, s. m. (arestat, deținut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s. n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu. Vezi definitia »

PANGERMANÍST, -Ă adj., s. m. f. pangermanic. (< fr. pangermaniste) Vezi definitia »