Definita cuvantului jap
jap interj. – Cuvînt care exprimă zgomotul produs de o lovitură, mai ales de o palmă. – Var. jart, jnap. Creație expresivă. – Der. japă, s. f. (Trans., nuia); jepăi (var. jepi, jăpăi, jopăi, jopoti, jupăi), vb. (a lovi; a biciui; a trosni); jepși, vb. (a umple, a înțesa), cu același semantism al lui bucși sau al fr. bourrer (după DAR, în legătură cu japșe „iaz”); jnăpăi, vb. (a lovi, a sparge).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jap
a-i ajunge până peste cap expr. a se sătura (de ceva / de cineva), a nu mai putea răbda Vezi definitia »
a-și pune cenușă în cap expr. a-și recunoaște vina; a-și regreta fapta. Vezi definitia »
a da pielea peste cap expr. (vulg.) a avea parte de necazuri. Vezi definitia »
gherdáp (gherdápuri), s. n. – 1. Loc îngust și stîncos de pe cursul unei ape. – 2. Abis, vîltoare. Tc. girdap (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 724). Vezi definitia »
PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; (reg.) rudă. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) două proțapuri la car = a fi pregătit pentru orice eventualitate. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație și care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. ♦ Pârghie la moara de vânt sau la fântână. 4. Căluș. [Pl. și: (rar) proțape] – Bg., sb. procep. Vezi definitia »