GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii. Grădină zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina. Vezi definitia »

izmenitúră, izmenitúri, s.f. (reg.) fason, fandoseală, fasoleală. Vezi definitia »

CLONCĂNITÚRĂ, cloncănitúri, s. f. Cloncăneală. (cloncăni + suf. -tură) Vezi definitia »

FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă. Vezi definitia »

MĂSLÍNĂ, măsline, s. f. Fructul măslinului, comestibil, de culoare brună-verzuie, foarte bogat în ulei; olivă. – Din sl. maslina. Vezi definitia »