NOTARIÁT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat]. Vezi definitia »

REGISORÁT s.n. v. regizorat. Vezi definitia »

buzat, buzați s. m. țigan. Vezi definitia »

INTEMPERÁT, -Ă adj. nestăpânit, dezlănțuit. (< fr. intempéré) Vezi definitia »

BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; depravat, rău, ticălos. – V. blestema. Vezi definitia »