Definita cuvantului jeț
jeț (jéțuri), s. n. – 1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – Var. jețiu, jățiu, jilț, jîlț. Lat. *iacium, de la iacēre „a sta tolănit”, cf. it. diaccio „țarc pentru oi”, sicil. jazzu „vizuină”. Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de „culcuș, pat”, ca în „laviță”. Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influența germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic și nu explică var. jețiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin și DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, „mod de a se așeza”, după Moldovan 426). – Der. jilțuit, adj. (în formă de jilț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jeț
TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3. – Toc3 + suf. -uleț. Vezi definitia »
VÂRFÚȚ s. n. Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uț. Vezi definitia »
DRĂCULÉȚ, drăculeți, s. m. Drăcușor. – Drac + suf. -uleț. Vezi definitia »
prinț (prinți), s. m. – Principe, domnitor. Germ. Prinz, fr. prince. Este dubletul lui principe, s. m., din it. principe, der. principesă, s. f., din it. principessa. – Der. prințesă, s. f., din fr. princesse, germ. Prinzessin; princiar, adj., din fr. princiaire; principat, s. n., din lat. principatus. Vezi definitia »
ȘOIMÚȚ, șoimuți, s. m. Șoimuleț. – Din șoim + suf. -uț. Vezi definitia »