FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Vezi definitia »

PRUNÚȚ, prunuți, s. m. Prunișor. – Prun + suf. -uț. Vezi definitia »

nesóț adj. invar. (înv.) care este fără pereche; desperecheat. Vezi definitia »

potgólț s.n. (înv.) guler (cu multe crețuri, cute). Vezi definitia »

lúbiț (lúbiți), s. m. – Plantă (Camelina sativa). Sb. ljubica „melică” (Cihac, II, 152; cf. Conev 43). Vezi definitia »