Definita cuvantului jib
jib (jíbă), adj. – (Trans. de Nord) Puternic, voinic, robust. Origine necunoscută. După DAR, din mag. zsib „actor comic”; după Drăganu, Dacor., IX, 209, din rut., rus. živ „viu”. Ambele soluții par improbabile și dificile din punct de vedere fonetic. Ar putea fi mai curînd o alterare, deși dificil de explicat, a lui jid, cu sensul de „gigant”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jib
CRIB s. n. construcție de lemn, de zidărie sau de metal, executată în albia unui râu, pentru protecția unui sorb. (< germ. Kribbe) Vezi definitia »
SAHIB SA-ÍB/ s. m. (în limbajul colonial britanic) stăpân, domn; (p. ext.) om alb. (< engl. sahib) Vezi definitia »
hrib (hríbi), s. m. – (Mold.) Ciupercă comestibilă (Boletus edulis). – Var. hribă. Sl. chribŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Cihac, II, 143; DAR), cf. rut. hryb „ciupercă”, pol. grzyb, slov. hrib, mag. hirip; cf. și gîrbă. Var. se folosește și în Mold. și Trans., cu sensul de „cartof”. Vezi definitia »
UIB, uiburi, s. n. (Reg.) Cuprins, întindere. ◊ Expr. În uibul locului = a) cât vezi cu ochii; b) într-un noroc, pe nimerite. – Lat. obvium. Vezi definitia »
úib s. m. – În expresia în uib „contra”. Lat. obvĭus (Bogrea, Dacor., I, 259; Candrea). În Olt., cf. mr. nuib(are) „a contrazice”. Vezi definitia »