Definita cuvantului jimblă
jímblă (jímble), s. f. – Pîine albă, franzelă. – Var. (Trans.) jemblă, (Mold.) jemlă, jemnă. Germ. Semmel „pîine albă” (Diez, I, 447), prin intermediul mag. zsemlye, pol. žemla (Cihac, II, 157; Tiktin; DAR). Sec. XVI. Legătura cu fr. gimblette (Bogrea, Dacor., IV, 826) este numai aparentă. Der. jimblar, s. m. (brutar); jimblăreasă, s. f. (brutăreasă); jimblărie, s. f. (brutărie). Jemlugă, s. f. (somon), considerat în general reprezentant al germ. Sälmling, prin intermediul mag. zsemling sau, mai corect, zsemling (Lexiconul de la Buda; Tiktin; Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; DAR), pare mai curînd un dim. de la jemlă, prin aluzie la forma peștelui, cf. Trans. jemluță, s. f. (franzelă). Jimișcă (var. jem(n)ișcă), s. f. (pîine franțuzească), reprezintă sb. žimiška (Scriban).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jimblă
teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă. Vezi definitia »
COLESTERÍNĂ s. f. Colesterol. – Din fr. cholestérine. Vezi definitia »
MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură. Vezi definitia »
LUCÚLĂ s.f. (Met.) Granulație strălucitoare, ovală pe suprafața fotosferei, formată din nori. [Cf. lat.sav. lucula < lux, luculentus]. Vezi definitia »
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza. Vezi definitia »