DEPUTÁT, -Ă s. m. f. persoană aleasă într-un organ reprezentativ al puterii de stat. (< fr. député, lat. deputatus) Vezi definitia »

prat s. m. – Fîneață. Cuvînt citat în vechile dicționare și pe care Pușcariu 1369 și REW 6732 îl indică drept reprezentant al lat. pratum. Trebuie să fi fost creat de autorii latiniști din sec. XIX (chiar Pușcariu declara că nu cunoaște cuvîntul). – Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare și el o creație artificială, după fr. prairial. Vezi definitia »

împielegolat, -ă, împielegolați, -te adj. (glum.) în pielea goală, nud. Vezi definitia »

BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat (de sodiu) = sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie. – Din fr. bicarbonate. Vezi definitia »

șfărghiát, -ă, adj. (reg.; despre lemne) așchiat; despicat în bucăți subțiri. Vezi definitia »