bolând (bolấndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolândăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolândatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolânzeală, s. f. (laur); bolânzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolânzie, s. f. (nebunie). Vezi definitia »

ȘALÁND s. n. 1. navă fără autopropulsie, folosită la transportul mărfurilor. 2. navă, cu sau fără propulsie proprie, servind pentru transportul materialelor dragate. (< fr. chaland) Vezi definitia »

AGROFÓND s. n. ansamblu de procedee agrotehnice pentru fertilizarea unui teren experimental. (< rus. agrofond) Vezi definitia »

ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand. Vezi definitia »

ORẤND s. m. v. orândă¹. Vezi definitia »