SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură. Vezi definitia »

CÁUZĂ s.f. 1. Ceea ce determină, provoacă apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă în anumite condiții apariția altui fenomen. 2. Problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. ◊ În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, rațiune. 3. (Jur.) Pricină, proces. ◊ A avea câștig de cauză = a câștiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause]. Vezi definitia »

RUSOÁICĂ, rusoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Rusiei; ruscă. – Rus + suf. -oaică. Vezi definitia »

MIGĂLITÚRĂ, migălituri, s. f. Lucru executat cu migală. – Migăli + suf. -tură. Vezi definitia »

a se da umplută expr. (er. – d. femei) a avea un contac sexual cu un bărbat. Vezi definitia »