DIATOMÍT s. n. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur. (< fr. diatomite) Vezi definitia »

SFORĂÍT s. n. 1. Faptul de a sforăi; zgomotul produs de cel care sforăie. 2. Zgomot pe care-l fac caii suflând neliniștiți pe nări. – V. sforăi. Vezi definitia »

ÎNCINCHÍT, -Ă, încinchiți, -te, adj. (Reg.) Strâns, ghemuit. – În + cinchit. Vezi definitia »

ÎNNĂBUȘÍT, -Ă, înnăbușiți, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – V. înnăbuși. Vezi definitia »

povelít s.n. (înv.) poruncă, ordin, dispoziție. Vezi definitia »