Definita cuvantului jirebie
jirébie (jirébii), s. f. – 1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jirebie
COLPOSCOPÍE, colposcopii, s. f. Examen medical optic direct al vaginului și al colului uterin cu ajutorul colposcopului. – Din fr. colposcopie. Vezi definitia »
FORNICÁȚIE s.f. Luxură. [< fr. fornication, lat. fornicatio]. Vezi definitia »
LOGOFTALMÍE s. f. paralizie a mușchilor orbiculari ai pupilelor. (< fr. logophtalmie) Vezi definitia »
FOTOREDÚCȚIE s. f. proces sub acțiunea luminii, prin care plantele pot reține oxigenul din anumite materii. (< fr. photoréduction) Vezi definitia »
IMUNOHEMATOLOGÍE s. f. ramură a hematologiei care studiază proprietățile antigenice ale elementelor figurate ale sângelui și nervilor și ale diferiților anticorpi care pot exista în serul sangvin. (< fr. immuno-hématologie) Vezi definitia »