fắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire). Vezi definitia »

níșă (-e), s. f. – Firidă. Fr. niche. Vezi definitia »

-FÁZĂ² elem. „apariție, manifestare; fază”. (< fr. -phase, cf. gr. phasis) Vezi definitia »

TROMBOCITÓZĂ s.f. Trombocitemie. [Cf. germ. Thrombozytose]. Vezi definitia »

sărbezeálă s.f. (pop.) 1. acrire, alterare a laptelui. 2. spălăcire a culorii unei vopsele. 3. (despre oameni) slăbire, paloare a feței. Vezi definitia »