DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală. Vezi definitia »

MONOPARÉZĂ s. f. pareză a unui singur membru. (după fr. monoparésie) Vezi definitia »

CHITÁNȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance) Vezi definitia »

BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură. Vezi definitia »

MEDICÍNĂ, (2) medicini, s. f. 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. și reg.) Medicament. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. medițina. Vezi definitia »