CĂSCÁT² -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleț, bleg, neatent. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca. Vezi definitia »

împăvăzát, -ă, adj. (înv.) înarmat cu o pavază. Vezi definitia »

LEAT, (1, 2) leaturi, s. n., (3) s. m. 1. S. n. (Înv.) An. 2. S. n. (Pop.) Contingent. ◊ Expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeași vârstă cu cineva. 3. S. m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. – Din sl. lĕto. Vezi definitia »

pișcurát¹, pișcurátă, adj. (reg.) 1. (despre firele de lână, de bumbac toarse) care nu are o grosime uniformă, tors neuniform, cu noduri. 2. (despre haine, țesături etc.) care este ros sau găurit ușor, ici și colo; care are goluri. 3. (despre grâu) care a rămas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabe) sec, mic. Vezi definitia »

CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at. Vezi definitia »