rucáviță (-țe), s. f. – Mînecuță la costumul preoțesc. – Mr. racaviță „manșetă”. Sl. rąkavica „mănușă” (Cihac, II, 320), din rąka „mînă”, cf. răcodelie, rîncă. Vezi definitia »

CATEGORÉMĂ, categoreme, s. f. (Log.) Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care servește la stabilirea unor relații între lucruri. – Din fr. catégorème. Vezi definitia »

CONTRAOFENSÍVĂ s. f. trecere de la apărare la ofensivă. (< fr. contre-offensive) Vezi definitia »

TECTOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse]. Vezi definitia »

fălíncă s.f. (reg.) defect; greșeală. Vezi definitia »