RĂGUȘÍT, -Ă, răgușiți, -te, adj. Care vorbește sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroșat și slăbit. – V. răguși. Vezi definitia »

ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. Vezi definitia »

WULFENÍT s. n. Minereu de plumb și de molibden. [Pr.: vulfenít] – Din fr. wulfénite, germ. Wulfenit. Vezi definitia »

DURUÍT, dăruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui. Vezi definitia »

BRONZÍT s. n. Varietate de piroxen și oxid de fier, având culoarea brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. – Din fr. bronzit. Vezi definitia »