ENCÓMIU s.n. v. encomion. Vezi definitia »

CALÍCIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare]. Vezi definitia »

SINCLINÓRIU, sinclinorii, s. n. (Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. – Din fr. synclinorium. Vezi definitia »

léciu s.n. (reg.) în expr. a fi numai (tot) leciu = a fi ud, cu noroi care se scurge pe trup. Vezi definitia »

ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium) Vezi definitia »