tărtáș s.n. (reg.) sfat, convorbire. Vezi definitia »

sódăș (-și), s. m. – Garant, chezaș. – Var. so(l)duș. Mag. szovados (Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, 137; Treml, BL, II, 40). Sec. XVII, înv. și Trans. Vezi definitia »

PIETRÍȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș. Vezi definitia »

PIȘ² interj., subst. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care se urinează. 2. Subst. Urină. – Din pișa (derivat regresiv). Vezi definitia »

HĂRTĂNÁȘ, hărtănașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hartan. – Hartan + suf. -aș. Vezi definitia »