ÎNCÂLCÍRE, încâlciri, s. f. Acțiunea de a (se) încâlci și rezultatul ei; încurcătură; încâlceală, încâlcitură. – V. încâlci. Vezi definitia »

NEGÁRE s.f. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; negație. ◊ (Fil.) Negarea negației = lege dialectică principală care determină direcția de ansamblu a dezvoltării ca mișcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. [< nega]. Vezi definitia »

AMBALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ambala; (spec.) împachetare. [< ambala]. Vezi definitia »

DESALINÁRE s.f. v. desalinizare. Vezi definitia »

scruntăríre, scruntăríri, s.f. (înv.) zvântare după ploaie. Vezi definitia »