ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș. Vezi definitia »

GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei¹. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. Vezi definitia »

BUTUCÁȘ, butucași, s. m. Butucel. – Din butuc + suf. -aș. Vezi definitia »

CARÂTÁȘ s. m. v. caretaș. Vezi definitia »

sălăbăráș, sălăbăráșă, adj. (reg.) care face uz de violență, care folosește forța. Vezi definitia »