Definita cuvantului julă
júlă (júle), s. f. – Femeie, muiere. Țig. žuli, ğuli (Graur, BL, V, 68). Legătura pe care o stabilește DAR cu mag. suli „rău” pare greșită. – Der. julan, s. m. (bărbat afemeiat); juleaică, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, îl punea în legătură cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandră (var. șuleandră, ciuleandră), s. f. (femeie, muiere), cu suf. expresiv -andră, cf. buleandră, fleand(u)ră, după Graur, BL, IV, 198, la un țig. *ğuνlengero, de la ğuνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd creanga).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu julă
HEXAGRÁMĂ s.f. (Lit.) Reunire a șase litere. [< fr. hexagramme, cf. gr. hex – șase, gramma – literă]. Vezi definitia »
OMFALÍTĂ s. f. inflamație a regiunii ombilicale. (< fr. omphalite) Vezi definitia »
aghiázmă (-iézme), s. f. – Apă sfințită. – Var. aiazmă. – Mr. agiazma, megl. ghiazmá. Mgr. ἀγίασμα, cf. alb. ajazmë, tc. aiazma, bg. agiazma. – Der. aghezmui, vb. (a stropi cu aghiazmă; fam. a cîrpi, a pălmui); aghiazmatar, s. n. (vas în care se ține aghiazma), din gr. ἀγιασματάριον. Cf. izmă. Vezi definitia »
PIOMETRÍTĂ s. f. acumulare de puroi în cavitatea uterină. (< fr. pyométrite) Vezi definitia »
SCORDATÚRĂ s. f. (muz.) acordaj neobișnuit al unui instrument cu coarde, pentru a obține unele efecte de culoare. (< it. scordatura) Vezi definitia »