tapangeá (-éle), s. f. – 1. Ciomăgeală, bătaie. – 2. (Olt.) Pistol. Tc. tapance (Șeineanu, II, 348). Este probabil cuvînt identic cu rapanghel, s. n. (lovitură, bătaie), format după pl. tapang(h)ele (schimbarea inițialei nu este clară; der. din ngr. παραγγελία „ordin”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibilă, cf. Gáldi 246). Vezi definitia »

a-i cădea (cuiva) în vatră expr. (pop.) a fi oaspetele nepoftit și nesuferit al cuiva. Vezi definitia »

totalitatea organismelor vii de pe Terra Vezi definitia »

NOUĂZÉCILEA, -CEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al optzeci și nouălea și al nouăzeci și unulea. – Nouăzeci + le + a. Vezi definitia »

COBÉA BE-A/ s. f. liană originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. (< fr. cobéa) Vezi definitia »