SONÉT, sonete, s. n. Poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă. – Din fr. sonnet, it. sonetto. Vezi definitia »

șubét (-te), s. n. – (Munt.) Joc de ajun, care constă din sărituri peste un foc. Origine necunoscută. Vezi definitia »

meșferét, meșferéturi, s.n. (reg.) consfătuire, sfat. Vezi definitia »

MOTÉT s.n. 1. Compoziție muzicală bazată pe un text religios, scrisă conform regulilor contrapunctului pentru mai multe voci. 2. Scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. [< fr. motet, cf. germ. Motette, it. motetto < lat. motus – mișcare]. Vezi definitia »

MOLÉT s. m. 1. inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) denumire a mușchilor posteriori ai gambei. (< fr. mollet) Vezi definitia »