COLECTÍV, -Ă I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp și spațiu. 2. care aparține tuturor; comun, obștesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucrează în același loc de producție, cu interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică. (< fr. collectif, lat. collectivus) Vezi definitia »

CONECTÍV, -Ă I. adj. care poate fi conectat, unit. II. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. III. s. n. 1. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei. 2. nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor. 4. (mat.) operator (5). IV. s. f. (inform.) operator în calculul propozițional. (< fr. connectivus) Vezi definitia »

activ, active s. n. (intl.) cazier bogat Vezi definitia »

cauzatív¹ (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve Vezi definitia »

REPREZENTATÍV, -Ă adj. 1. (Despre o adunare) Ai cărei membri aleși reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei. 2. Care reprezintă, ilustrează epoca, curentul etc. din care face parte; ilustrativ. ♦ s.f. Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. [Cf. fr. représentatif]. Vezi definitia »