hlíză (hlíze), s. f. – Ogor, țarină, cîmp. Origine necunoscută. În Mold. – Der. hlizi, vb. (a delimita). Vezi definitia »

ÁRMĂ s. f. 1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare. ♦ ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ĕle = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma) Vezi definitia »

SINECLÍZĂ s.f. (Geol.) Platformă având aspectul unui larg sinclinal, cu flancuri ușor înclinate. [< fr. synéclise]. Vezi definitia »

CEREÁLĂ, cereale, s. f. (La pl.) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.), cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructele cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. céréale. Vezi definitia »

CONTRAETRÁVĂ s.f. (Mar.) Piesă de lemn care se aplică pe fața interioară a etravei la navele de lemn pentru consolidare. [Cf. fr. contre-étrave]. Vezi definitia »