DINAÍNTE, adv. 1. În față, înainte. ◊ Pe dinainte = prin față. ◊ Loc. adj. De dinainte = din față. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau considerație) să se arate în fața cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din față, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de⁴ + înainte. Vezi definitia »

REGÉSTE s. f. pl. 1. nume dat în evul mediu actelor, documentelor etc. emanate în serie cronologică de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici. 2. repertorii, rezumate ale documentelor, date în ordine cronologică (la volumele de documente, bibliografii etc.). (< fr. regeste, lat. regesta) Vezi definitia »

PLACIDITÁTE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate; blândețe. [Cf. fr. placidité]. Vezi definitia »

INDEMONSTRABILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este indemonstrabil. (după fr. indémontrabilité) Vezi definitia »

PLANCTÓNTE s. f. pl. Microorganisme animale și vegetale care plutesc la suprafața (sau în apropierea suprafeței) apei, formând planctonul. – Sg. planctont. – Din germ. Planktonten. Vezi definitia »