DIVAGÁRE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică. [< divaga]. Vezi definitia »

pozvolíre, pozvolíri, s.f. (înv.) permisiune, încuviințare, îngăduință, autorizație. Vezi definitia »

ZĂPĂCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci. Vezi definitia »

ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta. Vezi definitia »

vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri Vezi definitia »