NICHELÍNĂ s.f. 1. Arseniură de nichel naturală. 2. Aliaj de nichel, cupru și zinc, folosit mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. nickeline]. Vezi definitia »

DIATÉZĂ¹ s. f. categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. (< fr. diathèse, germ. Diathese) Vezi definitia »

PLEUROPERITONÍTĂ s. f. inflamație simultană a pleurei și a peritoneului. (< fr. pleuropéritonite) Vezi definitia »

spégmă s. f. – (Trans.) Fir, bucată de fir. – Var. Mold. specmă. Ngr. πλέγμα „plasă, grilaj”. Legătura cu ngr. σπάγος (Cihac, II, 700) este improbabilă. – Der. specma, vb. (Mold., a umbla repede). Vezi definitia »

MINIMOTORÉTĂ, minimotorete, s. f. Motoretă de mic litraj. – Mini¹- + motoretă. Vezi definitia »