TRIDIMÍT s. n. silice naturală polimorfă, constituent al rocilor efuzive recente. (< fr. tridymite, germ. Tridymit) Vezi definitia »

CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite. Vezi definitia »

FUMĂRÍT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit. Vezi definitia »

nemințít, -ă, adj. (înv.) care nu dă greș niciodată; care nu se dezminte, nedezmințit. Vezi definitia »

NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Ne- + legiuit. Vezi definitia »