hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat. Vezi definitia »

NAGẤȚ, nagâți, s. m. Pasăre migratoare de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate și pe piept, albe pe pântece și cu un moț negru în creștet; bibic² (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumeț dat în special copiilor. – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »

ȘPERȚ s. n. bacșis, mită (< germ. Spervzeng) Vezi definitia »

gugúț adv. (reg.) (stând) pe vine, ciucit. Vezi definitia »

ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz) Vezi definitia »