VICÁR s. m. 1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ◊ funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius) Vezi definitia »

HEPÁR s. n. ficat. ◊ extract de ficat, cu acțiune de stimulare a hematopoiezei și de regenerare a celulei hepatice. (< fr. hépar) Vezi definitia »

carár, caráre, s.n. (înv.) hotărâre, rezoluție. Vezi definitia »

pătrunzár s.f. (reg.) perforator, dorn, priboi, potricală. Vezi definitia »

RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie. – Din it. ricercare. Vezi definitia »