STAT¹ s. n. 1. instituție suprastructurală, instrument principal de organizare teritorială și administrativă a unei țări. 2. de ~ = care emană de la stat (1); condus și controlat de stat; referitor la stat. ♦ om (sau bărbat) de ~ = persoană cu rol important în conducerea statului; lovitură de ~ = acțiunea rapidă care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea, prin forță, a puterii politice de stat de către un grup de persoane; puci. 3. (pl.; în feudalism) denumire a organelor reprezentative din anumite țări. (< it. stato lat. status, după fr. état,) Vezi definitia »

INDICÁT, -Ă adj. Recomandat; potrivit; corespunzător. [< indica]. Vezi definitia »

ÎNDOCÁT, -Ă, îndocați, -te, adj. (Despre nave) Care a fost ridicat pe un doc plutitor. – V. îndoca. Vezi definitia »

IMPACIENTÁT, -Ă, impacientați, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător. ♦ Neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta. Vezi definitia »

ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) just proporționat unul față de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. équilibré. Vezi definitia »