Definita cuvantului nefondare
NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX '98]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu nefondare
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-] – V. reexamina. Vezi definitia »
care poate fi codat Vezi definitia »
CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor) Vezi definitia »
ELECTROAPRÍNDERE, electroaprinderi, s. f. Aprindere (2) printr-o scânteie electrică. [Pr.: -tro-a-] – Electro- + aprindere. Vezi definitia »
AMESTECÁRE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (se) amesteca – V. amesteca. Vezi definitia »