lágăr (lágăre), s. n. – 1. Campament, tabără. – 2. Îmbucare, legare, potrivire. – Var. (înv.) lagher. Germ. Lager (Borcea 195; Cihac, II, 163), cf. bg., rus. lager, pol. lagier. – Der. lăgări, vb. (Banat, a împreuna, a adăuga), din germ. lagern „a depozita”.

Sursa: DER