EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi]. Vezi definitia »

HĂMIȘLÍU, -ÍE, hămișlii, adj. (Reg.) Viclean, șiret. ◊ Expr. (Substantivat) A se juca de-a hămișliul = a face pe șiretul. – Hamiș + suf. -liu. Vezi definitia »

POSTLÚDIU s.n. Secțiune suplimentară de sine stătătoare a unei lucrări muzicale, care urmează după secțiunile ei de bază; încheiere instrumentală după cânt. ♦ Lucrare pentru orgă care se execută la încheierea serviciului divin. [Pron. -diu. / cf. germ. Postludium, fr. postlude < lat. post – după, ludus – joc]. Vezi definitia »

REZOLUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius]. Vezi definitia »

pénțiu s. m. (pl. penți) Vezi definitia »