RADIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la radiotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ◊ tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. (< fr. radiotechnique) Vezi definitia »

AGONÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lupta de idei. [< fr. agonistique, cf. lat. agonisticus, gr. agonistikos]. Vezi definitia »

TABÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de tabes; ataxic. [< fr. tabétique]. Vezi definitia »

ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă, citolitici, -ce, adj., s. n. (Biol.) (Ser) care distruge celulele. – Din fr. cytolitique. Vezi definitia »