FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ◊ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violență). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Și în sintagma bășica fierii) Vezicula biliară. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamântului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel). Vezi definitia »

INTERESÁRE s.f. Faptul de a (se) interesa. [< interesa]. Vezi definitia »

zaharificáre s. f., g.-d. art. zaharificării; pl. zaharificgri Vezi definitia »

CLOCITOÁRE, (1) clocitoare, adj., (2) clocitori, s. f. 1. Adj. (Despre păsări) Care clocește, bună de clocit. 2. S. f. Aparat, instalație pentru clocitul artificial al ouălor sau al icrelor. – Cloci + suf. -toare. Vezi definitia »

Durere provocata de un stimul non-nociceptiv, stimul care in mod normal nu provoaca durere Vezi definitia »