SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur. ◊ Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el. Vezi definitia »

străsturél, străsturéle, s.n. (reg.) strătuleț; strat mic. Vezi definitia »

RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel]. Vezi definitia »

ANTIPARALÉL, -Ă adj. (despre drepte, vectori) paralel și de sens contrar. ◊ (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil. (< fr. antiparallèle) Vezi definitia »

MÍTEL, mitele, s. n. Corp de literă de paisprezece puncte tipografice. – Germ. Mittel. Vezi definitia »