PERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb]. Vezi definitia »

TENÁR s. n. parte ieșită în afară de la extremitatea podului palmei. (< fr. thénar) Vezi definitia »

BALANSOÁR s.n. Fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. [Pron. -soar, pl. -re. / < fr. balançoire]. Vezi definitia »

fălcár, fălcáre, s.n. (reg.) parte a frânelor la cai. Vezi definitia »

MOBILIÁR, -Ă, mobiliari, -e, adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. ♦ (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pr.: -li-ar] – Din it. mobiliare, fr. mobilier. Vezi definitia »