CĂLÍT¹ s. n. Călire. – V. căli. Vezi definitia »

NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui. Vezi definitia »

prepelicít, prepelicíturi, s.n. (reg.) legare a viței de vie de araci. Vezi definitia »

RIOLÍT, riolite, s. n. Rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați. [Pr.: ri-o-] – Din fr. rhyolite, germ. Rhyolith, rus. riolit, engl. rhyolite. Vezi definitia »

OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi. Vezi definitia »