Definita cuvantului larmă
lármă (lárme), s. f. – 1. (Înv.) Alertă, alarmă. – 2. Gălăgie, tărăboi, zgomot mare. Germ. Alarm (‹ it. all’arme), prin intermediul sl. (pol., sb., cr. larma), sau al mag. lárma (Cihac, II, 165; Gáldi, Dict., 179). Este un dublet al lui alarmă, s. f., din fr. alarme. Sec. XVIII. – Der. lărmălău, s. n. (Trans., gălăgie), sing. reconstituit din pl. lărmălaie, cf. hărmălaie; lărmui, vb. (înv., a alarma; a face zgomot); lărmuitor, adj. (zgomotos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu larmă
părechiúșă (= perechiușă) s. f. (pl. părechiușe) Vezi definitia »
COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență. Vezi definitia »
FEROCIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal în alte proporții decât cele care intră într-o fericianură. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferrocyanure]. Vezi definitia »
bonétă (bonéte), s. f. – Căciuliță, tichie. – Var. bonet. Fr. bonnet. Vezi definitia »
a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază). Vezi definitia »