PROCÚRĂ s. f. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat. (< germ. Procura) Vezi definitia »

CAPSIDĂ (‹ fr.; {s} lat. capsa „cutie”) s. f. Înveliș de natură proteică a virusurilor cu rol protector și de fixare pe celulele sensibile. Este format din capsomere. Vezi definitia »

SÁNDRĂ s. f. câmpie din nisip și pietriș la periferia ghețarilor, în fața morenelor frontale. (< fr. sandre) Vezi definitia »

KERATÍTĂ s.f. v. cheratită. Vezi definitia »

rucáviță (-țe), s. f. – Mînecuță la costumul preoțesc. – Mr. racaviță „manșetă”. Sl. rąkavica „mănușă” (Cihac, II, 320), din rąka „mînă”, cf. răcodelie, rîncă. Vezi definitia »