Definita cuvantului lastră
lástră (lástre), s. f. – Postav de lînă, de proveniență orientală. Origine necunoscută. După Tiktin și Scriban, din it. lastra „piatră de pavaj, placă”, caz în care sensul inițial ar fi de „împărțit în pătrate”; dar această ipoteză nu merge cu originea orientală a cuvîntului și cu produsul. Sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lastră
GUVERNÁNTĂ s.f. Persoană angajată pentru supravegherea și educarea unui copil. [< fr. gouvernante]. Vezi definitia »
CÚLPĂ s. f. greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăție. (< lat. culpa, fr. coulpe) Vezi definitia »
crámură (-ri), s. f. – Larmă, zgomot, hărmălaie. Sl. (bg.) kramola (DAR). Pascu, Lat., 257, propunea lat. carmula „revoltă”; puțin probabil. Vezi definitia »
sigurítă, siguríte, s.f. (înv.) asigurare (din punct de vedere economic). Vezi definitia »
CARÉNȚĂ, carențe, s. f. Lipsă, deficiență; neglijență. – Din fr. carence, lat. carentia. Vezi definitia »