TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax) Vezi definitia »

MEZZA-VOCE loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vocea pe jumătate, cu jumătate din posibilitățile vocii. [Pron. me-ța-. / < it. mezza voce]. Vezi definitia »

TURTĂ-DULCE s.f. 1. Prăjitură din aluat crescut (cu praf de copt sau altă substanță chimică) făcut din făină, miere și diverse mirodenii (scorțisoară, nucsoară, cuișoare, anason, chiar și piper), uns cu sirop gros și copt la cuptor; fiecare țară are specialități proprii, preparate mai ales de Crăciun, numite foarte sugestiv: fr. pain dépice, it. pane di spezie = „pâine cu mirodenii”, germ. Pefferkuchen = „prăjitură piperată”. 2. Produse comerciale realizate din turtă dulce, sub formă de diverse figurine (steluțe, inimioare, mos Crăciun etc.), inițial vândute la târgurile germane de Crăciun, exportate acum în toată lumea. Vezi definitia »

hăghiéce s.f. pl. (reg.) vreascuri uscate; bebeticuri. Vezi definitia »

HALÚCE s. n. 1. degetul mare de la picior. ◊ ~ valgus = deviere în afară a halucelui; ~ varus = deviere spre înăuntru a halucelui. 2. (zool.) degetul interior al labei din spate. (< lat., fr. hallux) Vezi definitia »