GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv). Vezi definitia »

VELASTRÁI s. n. (mar.) velă latină învergată pe un strai al arborelui mare sau al artimonului. (după it. vela de straglio) Vezi definitia »

șúntai-múntai adv. (reg.) 1. ori una, ori alta. 2. taman pe taman; tocmai pe tocmai. Vezi definitia »

Mihai Eminescu Vezi definitia »

MONORÁI s. n. cale de rulare cu o singură șină suspendată; monoșină. (< fr. monorail) Vezi definitia »